Visualizzazione post con etichetta roman de dragoste. Mostra tutti i post
Visualizzazione post con etichetta roman de dragoste. Mostra tutti i post

sabato 5 aprile 2025

Maitreyi di Mircea Eliade - recensione letteraria / Maitreyi by Mircea Eliade - book review

 


Carissimi amici e lettori,

Oggi recensirò il romanzo Maitreyi dello scrittore rumeno Mircea Eliade. Fare riferimento a Mircea Eliade solo come scrittore significherebbe sminuire la sua opera e la sua persona perché Mircea Eliade era filosofo, saggista, storico delle religioni, antropologo, orientalista, mitografo, esoterista e accademico, avendo lui insegnato all’università di Sorbona, Ecole des Hautes Etudes e finalmente all’università di Chicago, negli Stati Uniti. Mircea Eliade è sempre stato un grande viaggiatore e uomo di cultura, parlava 8 lingue e aveva collaborato con le più grandi personalità del tempo come Carl Gustav Jung, Eugène Ionesco, Giuseppe Tucci, Ernst Junger e tanti altri. Il suo viaggio in India dal 1928 al 1931 segnò il suo orientamento filosofico e letterario. Varie sue opere furono il risultato di questa esperienza, tra le quali anche il romanzo che recensirò oggi, Maitreyi.

Alla prima vista, Maitreyi sembra essere un romanzo d’amore ma in realtà è molto più. Il filo conduttore di questo romanzo è infatti la storia di amore che nasce fra Maitreyi, un’adolescente appartenente ad una ricca famiglia indiana ed Allan, un giovane impiegato di origini europee, trovatosi in India per motivi lavorativi ai tempi in cui il paese era ancora una colonia britannica. A questo filo conduttore s’intrecciano anche componenti mistici, filosofici, etici nonché aspetti importanti del romanzo di formazione per convogliare armoniosamente in una splendida unione che ha come risultato un romanzo complesso e allo stesso tempo semplice. Oltre ai nostri personaggi principali, ad animare le poco più di due cento pagine di questo libro abbiamo anche: l’ingegnere Narendra Sen, padre di Maitreyi e datore di lavoro di Allan, sua moglie, la signora Sen, Chabu, sorella più giovane di Maitreyi, Harold, amico e confidente di Allan, Geurtrie, amica spasimante di Allan e un lungo numero di dipendenti della famiglia Sen, con ruoli per niente trascurabili nello sviluppo della narrazione.

La narrazione è fluida e coinvolgente come una danza che passa con eleganza da movimenti soavi a pause di angoscia e apprensione e culmina con ritmi allerti di sofferenza e vero strazio. Il linguaggio è ricco, ricercato e allo stesso tempo comprensibile ad un livello istintivo. Leggere questo romanzo è come sperimentare un abbraccio, quando senti ogni particolare dell’altro, senza andare a guardare o cercare, lasciandoti semplicemente coinvolgere da un punto di vista sensoriale, affettivo, psicologico e affettivo in un’esperienza edificante.

Non voglio raccontare aspetti di questo romanzo perché vorrei incoraggiarvi a scoprirlo personalmente e vi assicuro che sarà un’esperienza indimenticabile. Io l’ho letto due volte nella mia vita, la prima volta in adolescenza, in rumeno, la lingua in cui fu scritto in origine e adesso in italiano, quanto una mentalità diversa e con molta più esperienza come lettore ed entrambe le volte sono rimasta affascinata. Forse la seconda volta l’ho apprezzato ancora di più, vuoi per la mia passione per le lingue straniere, che avvolgono tutto in suono più melodico e dolce alle mie orecchie, vuoi perché con il tempo ho approfondito meglio certi concetti, ma la conclusione rimane la stessa, Maitreyi è un romanzo che raccomando caldamente.

 




ENGLISH

Dear fiends and readers,

Today I will review the novel Maitreyi by the Romanian writer Mircea Eliade. Referring to Mircea Eliade only as a writer would belittle his work and his person because Mircea Eliade was a philosopher, essayist, historian of religions, anthropologist, orientalist, mythographer, esotericist and academic, having taught at the Sorbonne University, Ecole des Hautes Etudes and finally at the University of Chicago, in the United States. Mircea Eliade has always been a great traveler and a man of culture, he spoke 8 languages ​​and had collaborated with the greatest personalities of the time such as Carl Gustav Jung, Eugène Ionesco, Giuseppe Tucci, Ernst Junger and many others. His trip to India from 1928 to 1931 marked his philosophical and literary orientation. Several of his works were the result of this experience, including the novel I will review today, Maitreyi.

At first glance, Maitreyi seems to be a romance novel but in reality, it is much more. The underlying theme of this novel is in fact the love story that develops between Maitreyi, a teenager from a rich Indian family and Allan, a young employee of European origins who found himself in India for work at a time when the country was still a British colony. Mystical, philosophical, ethical components as well as important aspects of the Bildungsroman are also intertwined with this underlying theme to harmoniously convey a splendid union that results in a complex and at the same time simple novel. In addition to our main characters, the little more than two hundred pages of this book are also animated by: the engineer Narendra Sen, Maitreyi's father and Allan's employer, his wife, Mrs. Sen, Chabu, Maitreyi's younger sister, Harold, Allan's friend and confidant, Geurtrie, Allan's amorous friend and a long list of employees of the Sen family, with roles that are by no means negligible in the development of the narrative.

The narration is fluid and engaging like a dance that elegantly passes from gentle movements to pauses of anguish and apprehension and culminates with alert rhythms of suffering and true torment. The language is rich, refined and at the same time understandable on an instinctive level. Reading this novel is like experiencing a hug, when you feel every detail of the other, without going to look or search, simply letting yourself be involved from a sensorial, emotional, psychological and affective point of view in an edifying experience.

I don’t want to reveal to you the aspects of this novel because I would like to encourage you to discover it personally and I assure you that it will be an unforgettable experience. I have read it twice in my life, the first time in adolescence, in Romanian, the language in which it was originally written and now in Italian, with a different mentality and with much more experience as a reader and both times I was fascinated. Perhaps the second time I appreciated it even more, either because of my passion for foreign languages, which envelop everything in a more melodic and sweet sound to my ears, or because over time I have better explored certain concepts, but the conclusion remains the same, Maitreyi is a novel that I warmly recommend.




ROMANA

Dragi prieteni si cititori,

Astăzi voi face o recenzie a romanului Maitreyi al scriitorului român Mircea Eliade. Referindu-ne la Mircea Eliade doar ca scriitor, ar bagateliza opera și persoana lui, deoarece Mircea Eliade a fost filozof, eseist, istoric al religiilor, antropolog, orientalist, mitograf, ezoterist și academic, care a predat la Sorbona University, Ecole des Hautes Etudes și în cele din urmă la Universitatea din Chicago, în Statele Unite. Mircea Eliade a fost întotdeauna un mare călător și un om de cultură, a vorbit 8 limbi și a colaborat cu cele mai mari personalități ale vremii precum Carl Gustav Jung, Eugène Ionesco, Giuseppe Tucci, Ernst Junger și mulți alții. Călătoria sa în India din 1928 până în 1931 a marcat orientarea sa filozofică și literară. Câteva dintre lucrările sale au fost rezultatul acestei experiențe, inclusiv romanul pe care îl voi revizui astăzi, Maitreyi.

La prima vedere, Maitreyi pare a fi un roman de dragoste, dar în realitate este mult mai mult de atat. Tema de bază a acestui roman este, de fapt, povestea de dragoste care se dezvoltă între Maitreyi, o adolescenta dintr-o familie indiană bogată, și Allan, un tânăr angajat de origini europene care s-a găsit în India pentru muncă într-o perioadă în care țara era încă o colonie britanică. Acest fir comun include și componente mistice, filozofice, etice precum și aspecte importante ale Bildungsromanului, care converg armonios într-o unire splendidă care are ca rezultat un roman complex și în același timp simplu. Pe lângă personajele noastre principale, cele mai puțin de două sute de pagini ale acestei cărți sunt animate și de: inginerul Narendra Sen, tatăl lui Maitreyi și angajatorul lui Allan, soția sa, doamna Sen, Chabu, sora mai mică a lui Maitreyi, Harold, prietenul și confidentul lui Allan, Geurtrie, prietena si admiratoarea lui Allan, dar si o listă îndelungată de angajati ai familiei Sen, cu un roluri neglijabile în dezvoltarea narațiunii.

Narațiunea este fluidă și captivantă asemeni un dans care trece elegant de la mișcări blânde la pauze de angoasă și aprehensiune și culminează cu ritmuri alerte de suferință și chin adevărat. Limbajul este bogat, sofisticat și în același timp ușor de înțeles la nivel instinctiv. Citirea acestui roman este ca experienta unei îmbrățișari, când simți fiecare detaliu al celuilalt, fără a fi nevoie să te uiți sau să cauți, pur și simplu lăsându-te implicat din punct de vedere senzorial, emoțional, psihologic și afectiv într-o experiență edificatoare.

Nu vreau să vă povestesc aspecte ale acestui roman pentru că aș dori să vă încurajez să îl descoperiți personal și vă asigur că va fi o experiență de neuitat. L-am citit de două ori în viața mea, prima dată în adolescență, în limba română, limba în care a fost scris inițial, iar acum în italiană, cu o altă mentalitate și mult mai multă experiență de cititor, și de ambele ori m-a fascinat. Poate a doua oară l-am apreciat și mai mult, fie din cauza pasiunii mele pentru limbile străine, care învăluie totul într-un sunet mai melodic și mai dulce pentru urechi, fie pentru că de-a lungul timpului am înțeles mai bine anumite concepte, dar concluzia rămâne aceeași, Maitreyi este un roman pe care îl recomand cu căldura.













Disclaimer e premesse / Disclaimer and premises

IT: Questo post non ha scopi commerciali e non incoraggia vendite, denominazioni, immagini ed eventuali link presenti sono solo a scopo informativo. Le immagini ritraggono un prodotto acquistato regolarmente che ho valutato in quanto consumatore. Questo post è di mia completa creazione per quanto riguarda contenuti, foto e idee espresse. Prima di usare qualsiasi parte di questo post siete pregati di contattarmi e nel caso vi abbia ispirato per altre creazioni, vi chiedo cortesemente di menzionare la fonte.

ENG: This post has no commercial purposes and does not encourage sales, names, pictures and eventual links are present only for an informative purpose. The images depict a regularly purchased product that I have evaluated as a consumer. This post is of my entire creation as for contents, photos and expressed ideas. Before using any part of it, you need to contact me and in case it inspired you for other creations, I gently ask you to mention the source.

 


giovedì 1 febbraio 2018

Nemici per amore di Olivia Goldsmith - recensione / Bad Boy by Olivia Goldsmith - review / Baiat rau de Olivia Goldsmith - recenzie de carte

Salutare dragilor,
Nu stiu voi cum sunteti (Ha, ca si Creanga) dar mie romanele de dragoste mi se par foarte dificil de citit si de digerat. Eu incerc mereu sa citesc un astfel de roman dupa un alt roman serios ce a tratat subiecte importante si impresionante in speranta ca imi poate relaxa mintea si sufletul, ca un fel de spalare a trairilor puternice, o recreare. Din nefericire, modul in care sunt scrise aceste romane lejere dar mai ales subiectele pe care le trateaza ma fac sa inebunesc si imi creaza o adevarata indigestie cognitiva, daca exista asa ceva. Descriu subiecte , momente, intamplari care nu nimic in comun cu realitatea, destinate doar sa inflameze imaginatia adolescentilor si frustrarea persoanelor adulte care se confrunta zilnic cu realitatea. Lasand la o parte aceasta introducere, voi trece sa analizez cartea cu pricina. Trebuie sa precizez ca subiectul in acest caz este unul comun, o fata, Tracie, cu  o cariera normala si o viata normala,  decide sa isi transforme cel mai bun prieten intr-un tip traznet, la moda, un adevarat magnet pentru gagici. Idea vine de la el, Jon, un tip cu un statut financiar bun si o functie importanta, la o firma de informatica dar care nu reuseste sa isi faca o iubita pentru ca nu are talent la “agatat”. Pana aici treaba e credibila, vedem una din nenumaratele angajate frustrate si exploatate de sefi si un tip “nerdy” neindemanatic si singur. Tracie reuseste in acest caz sensibil si pentru ca Jon pana la urma are tot ce ii trebuie dar insuccesul sau cu fetele se pare, era cauzat de o garderoba depasita si o tunsoare care nu era la moda. In momentul in care schimba aceste elemente si incepe sa copieze atitudinea unor diferiti actori, in special James Dean (se vede ca scriitoarea avea o pasiune adolescentiala pentru acest actor) Jon incepe sa aiba un succes incredibil la femei incepand de la colegele de munca ale lui Tracie pana la vecinele de bloc si in principal orice fata ii iese in cale cade la picioarele sale inebunite de geaca second hand si atitudinea “eu sunt cool, dar nu stiu daca vreau ceva de la tine”. In principiu Tracie il invata sa se lase dorit, sa devina un baiat rau, neglijent si superficial. Partea care mi s-a parut de science fiction consta in faptul ca desi el era un tolomac si un ratat cu fetele s-a dovedit a fi de la inceput un soi de vedeta de filme porno (as fi folosit un nume dar nu vreau sa ii fac reclama). Va mai spun ca in timpul acestei tentative de metamorfoza reiese ca ei sunt de fapt indragostiti unul de celalalt de la bun inceput, si acesta un lucru destul de realistic. Va mai vorbesc despre alte personaje cheie in acest roman, Laura, cea mai buna prietena a lui Tracie, o fata grasuta, acida si isteata (stereotip), Molly, chelnerita sarcastica care observa si asculta clientii si atunci cand acestia nu vor acest lucru, Alisson, colega super sexy a lui Tracie, care isi face drum in viata datorita sex-appeal-ului, (alt stereotip), Phil, iubitul lui Tracie, membru al unei trupe rock,nemernic, misterios si sexy, el constituie modelul dupa care Tracie il schimba pe Jon si Marcus, seful super critic si ticalos care prefera si sustinele angajatele care i se ofera (inca un stereotip). Cred ca ati inteles ca aceasta carte e plina de stereotipuri, marturisesc insa ca pana sa ajung la final am reusit sa o citesc cu un oarecare interes datorita scenelor si replicilor usor amuzante, stil seria tv Seinfel care este nominalizata si in mod evident a fost o sursa de insipratie.  Lucrurile pe care nu le-am apreciat absolut deloc au fost, in primul rand titlul in italiana, care nu are nimic de a face cu subiectul romanului, la inceput ma asteptam ca povestea de dragoste sa nasca intre Tracie si seful  ei, dar cred ca pentru  acest lucru nu e vina Oliviei Goldsmith, scriitoarea cartii, e o gafa a traducatorului, si finalul romanului. Nu am de gand sa fac un spoiler chiar daca finalul acestei carti este predictibil, nu m-a deranjat cum s-a incheiat acest roman ci modul in care a fost ilustrat, modul in care scriitoarea a decis sa descrie acest moment. Desi pana in acest punct naratiunea a fost convingatoare si sustinuta, finalul lasa de dorit intrucat este superficial, gol, pripit. Desi plin de stereotipuri de la bun inceput, finalul este un mare si oribil cliseu, o reprezentare a conceptului invechit a femeii care are nevoie de un barbat pentru a se descurca in viata, pentru a depasi conditia social-economic inferioara si problematica. Lasand la o parte finalul dezamagitor, cartea nu este atat de rea daca reusiti sa treceti cu vederea diversele clisee si sa ignorati neintemeierea unor actiuni si intamplari. Va multumesc pentru vizita si raman disponibile pentru orice intrebare sau dubiu puteti avea. Va imbratisez cu drag!

P.S: Olivia Goldsmith este autoarea romanului Clubul primelor neveste dupa care a fost realizat filmul cu acelasi nume.



ITALIANO

Salve carissimi,
Non so voi, ma a me i miei romanzi rosa sembrano molto difficili da leggere e digerire. Cerco sempre di leggere un romanzo simile dopo un altro romanzo impegnativo che tratta argomenti importanti e impressionanti nella speranza che mi possa rilassare mentalmente e spiritualmente come una sorta di lavaggio di forti emozioni, come uno svago. Sfortunatamente, il modo in cui questi romanzi rosa sono scritti, ma soprattutto i temi trattati, mi fanno impazzire e mi creano una vera e propria indigestione cognitiva, se mai esistesse una cosa del genere. Descrivono argomenti, momenti, eventi che non hanno nulla in comune con la realtà, creati solo per infiammare l'immaginazione e la frustrazione degli adulti che affrontano la realtà quotidiana. Lasciando da parte parte questa introduzione, adesso intendo recensire questo il libro. Devo dire che l'argomento in questo caso è comune, una ragazza, Tracie, con una carriera normale e una vita normale, decide di trasformare il suo miglior amico in un ragazzo figo, alla moda, una vera calamita per le ragazze. L'idea parte da lui, Jon, un ragazzo con una buona situazione finanziaria e una posizione importante in una società IT, ma che non riesce ad avere una fidanzata perché non ha talento nel rimorchiare. Finora, la situazione è credibile, vediamo una delle innumerevoli lavoratrici frustrate e sfruttate dai superiori e un tipo "nerd" maldestro e solitario. Tracie ci riesce in questa impresa sensibile anche perché Jon ha tutto ciò di cui ha bisogno, ma il suo fallimento con le ragazze sembra essere stato causato da un guardaroba e un taglio di capelli non alla moda. Appena cambia questi elementi e inizia a copiare gli atteggiamenti dei diversi attori, in particolare James Dean (si vede che la scrittrice aveva una passione adolescenziale per questo attore), Jon inizia ad avere un incredibile successo con le donne a cominciare dalle colleghe di lavoro di Tracie, alle sue vicine di condominio, e fondamentalmente ogni ragazza li passa accanto, cade ai suoi piedi impazzite dalla giacca seconda mano e il suo atteggiamento"Sono fico, ma non so se voglio qualcosa da te". In linea di principio, Tracie gli insegna come fare per essere desiderabile, per diventare un ragazzo cattivo, negligente e superficiale.  La parte che mi è sembrata di fantascienza è stato il fatto che sebbene lui fosse un vero imbranato e un perdente con le ragazze si rivelò fin dall'inizio una specie di pornostar (userei un nome ma non voglio pubblicizzarlo). Vi dico anche che durante questo tentativo di metamorfosi risulta che in realtà loro due sono innamorati sin dall'inizio, e questo è abbastanza realistico. Voglio parlarvi anche degli altri personaggi chiave in questo romanzo, Laura, la migliore amica di Tracie, una ragazza grassoccia, acida e intelligente (stereotipo), Molly, la cameriera sarcastica che guarda e ascolta i clienti anche quando questi non lo vogliono, Alisson, la collega super sexy di Tracy che si fa strada nella vita attraverso l'attrazione sessuale, Phil, l'amante di Tracie, membro di una rock band, folle, misterioso e sexy, è costituisce il modello secondo quale Tracie trasforma Jon, e Marcus, il capo super-critico e canaglia che preferisce e sostiene le dipendenti che gli si offrono (ancora uno stereotipo). Penso che abbiate capito che questo libro è pieno di stereotipi, tuttavia confesso che sono riuscita a leggerlo con un certo interesse fino a quando sono arrivata alla fine grazie a delle scene e dei commenti un po 'divertenti, nello stile della serie TV Seinfel che venne anche nominata ed è ovviamente una fonte d'spirazione. Le cose che non ho apprezzato affatto sono, prima di tutto, il titolo in italiano, che non ha nulla a che fare con l'argomento del romanzo, all'inizio mi aspettavo che la storia d'amore nascesse tra Tracie e il suo capo, ma penso che questo non fosse colpa di Olivia Goldsmith, la scrittrice del libro, ma un errore del traduttore e non per ultimo, anche il finale del romanzo. Non farò uno spoiler anche se il finale di questo libro è prevedibile, non mi ha infastidito il finale di questo romanzo, ma il modo in cui fu illustrato e descritto dalla scrittrice. Sebbene fino a questo punto la narrativa fosse convincente e sostenuta, il finale lascia da desiderare in quanto superficiale, vacuo, affrettato. Sebbene sia pieno di stereotipi fin dall'inizio, il finale è un cliché bello grosso e orribile, una rappresentazione del concetto obsoleto di una donna che ha bisogno di un uomo per andare avanti e per superare una condizione sociale ed economica inferiore. Lasciando da parte il finale deludente, il libro non è poi così male se si riesce a trascurare i diversi cliché e ignorare la mancanza di fondamento nei fatti e nelle azioni. Vi ringrazio per la visita e rimango a vostra disposizione per qualsiasi domanda o dubbio che possiate avere. Vi abbraccio calorosamente!

P.S: Olivia Goldsmith è l'autrice del romanzo Il club delle ex mogli che ha ispirato il film con lo stesso nome.


ENGLISH

Hello my dearest,
I do not know about you, but to me the romance novels seem very difficult to read and digest. I always try to read a similar novel after another challenging novel that deals with important and impressive topics in the hope that I can relax mentally and spiritually as a sort of washing of strong emotions, as leisure. Unfortunately, the way in which these romances are written, but above all the themes that these books deal with, drive me crazy and create a real cognitive indigestion, if such a thing ever existed. They describe topics, moments, events that have nothing in common with reality, created only to inflame the imagination and frustration of adults who face everyday reality. Leaving this introduction aside, I now want to review this book. I must say that the topic in this case is common, a girl, Tracie, with a normal career and a normal life, decides to turn her best friend into a cool, trendy guy, a real magnet for girls. The idea starts with him, Jon, a guy with a good financial situation and an important position in an IT company, but who can not get a girlfriend because he has no talent in picking up girls. So far, the situation is believable, we see one of the innumerable workers frustrated and exploited by the superiors and a clumsy and lonely "nerd" guy. Tracie succeeds in this sensitive enterprise also because Jon has everything he needs, but his failure with the girls seems to have been caused by a wardrobe and a non-fashionable hairstyle. As soon as he changes these elements and begins to copy the attitudes of different actors, especially James Dean (we see that the writer had a teenage crush for this actor), Jon starts to have an incredible success with the women starting from Tracie's work colleagues, to his neighbors on the flat complex, and basically every girl passes next to him, falls at his feet crazy for his the second hand jacket and his attitude "I'm cool, but I do not know if you can  interest me".  In principle, Tracie teaches him how to be desirable, to become a bad boy, negligent and superficial. The part that seemed to me to be science fiction was the fact that although he was a real wimp and a loser with the girls, he turned out to be some kind of porn star from the beginning (I would use a name but I do not want to advertise). I also tell you that during this attempt of metamorphosis it turns out that in reality they are in love from the beginning, and this is quite realistic. I also want to talk to you about the other key characters in this novel, Laura, Tracie's best friend, a plump, acid and intelligent girl (stereotype), Molly, the sarcastic waitress who watches and listens to customers even when they do not want it, Alisson, Tracy's super sexy colleague who makes her way through life thanks to her sex-appeal, Phil,Tracie's boyfriend, a member of a rock band, crazy, mysterious and sexy who also is the model according to which Tracie transforms Jon, and Marcus, the super-critic and scoundrel leader who prefers and supports the employees who offer themselves to him (another stereotype). I think you have understood that this book is full of stereotypes, however I confess that I was able to read it with some interest until I finally arrived to the end also thanks to some funny scenes and comments, similar to those of the TV series Seinfel that also was nominated and was obviously a source of inspiration. The things that I did not appreciate at all are, first of all, the title in Italian, which has nothing to do with the topic of the novel, at the beginning I expected a love story between Tracie and her boss , but I think this was not Olivia Goldsmith's, the writer of the book, fault but is a mistake in translation and last but not least the end of the novel. I will not make a spoiler even if the end of this book is predictable, it did not bother me the ending of this novel, but the way it was illustrated and described by the writer. Although up to this point the narrative was convincing and sustained, the ending leaves something to be desired, inasmuch superficial, vacuous and hasty. Although it is full of stereotypes from the beginning, the ending is a big and horrible cliché, a representation of the obsolete concept that a woman needs a man to move forward and overcome a lower social and economic condition. Leaving aside the disappointing ending, the book is not so bad if you can overlook the different cliché and ignore the lack of foundation in the facts and actions. Thank you for your visit and I stay available for any questions or concerns you may have. Hugs and kisses!

P.S: Olivia Goldsmith is the writer of the novel The first wives club made into the movie with the same name. 













Disclaimer e premesse / Disclaimer and premises
IT:Questo post non ha scopi commerciali e non incoraggia vendite, denominazioni, immagini ed eventuali link presenti sono solo a scopo informativo. Le immagini ritraggono un prodotto acquistato regolarmente che ho valutato in quanto consumatore e lettore. Questo post è di mia completa creazione per quanto riguarda contenuti, foto e idee espresse. Prima di usare qualsiasi parte di questo post siete pregati di contattarmi e nel caso vi abbia ispirato per altre creazioni, vi chiedo cortesemente di menzionare la fonte.
ENG: This post has no commercial purposes and does not encourage sales, names, pictures and eventual links are present only for an informative purpose. The images depict a regularly purchased product that I have evaluated as a consumer and a reader.This post is of my entire creation as for contents, photos and expressed ideas. Before using any part of it, you need to contact me and in case it inspired you for other creations, I gently ask you to mention the source.




mercoledì 15 marzo 2017

Appuntamento con l'amore - recensione di libro / A date in your diary - book review / A date in your diary - recenzie de carte

Salutare dragi cititori,
Astazi vreau sa va vorbesc despre o carte, una din putinele carti in viata mea pe care le-am citit cu greu. Titlul original este “A date in your diary” iar scriitoarea se numeste Jules Stanbridge, eu insa am citit carte in limba italiana sub titlul de “Appuntamento con l’amore” . Nu mi-a fost greu sa citesc aceasta carte pentru ca era excesiv de complicata sau dificila, dimpotriva, ar fi trebuit sa fie o lectura lejera, de care aveam nevoie dupa ultimele carti citite, carti care m-au solicitat mult in special datorita subiectelor tratate. Asadar mi-am zis, un roman roz este exact ceea ce am nevoie ca sa imi clatesc ochii si mintea dar nu puteam sa fac o alegere mai gresita! Nu tipologia romanului ma face sa fac aceste consideratii, am citit foarte multe romane roz in viata mea, am scris si eu cateva romane de gen cand eram adolescenta si in general imi plac astfel de lecturi pentru ca sunt lejere, distractive, au mereu capacitatea de a te face sa razi si sa cazi in momente de reverie, dar nici una din aceste trasaturi se aplica acestei carti. Naratiunea nu are consistenta, personajele sunt descrise sumar, dialogurile sunt scurte, nu permit sa intelegi personajele si nici nu te fac sa razi iar daca un blog cu postari similare celor descrise in roman ar trebui sa starnesca interesul unei intregi comunitati dupa doar cateva tentative, ar constitui o jignire pentru intreaga lume a blogging-ului. Pentru o carte care are ca subiect principal iubirea in era internetului, intalnirile cu barbatii gasiti pe internet sunt descrise sumar, trebuie sa spun insa ca numele pe care le au acesti barbati sunt destul de amuzante si savuroase. Faptul ca singurele personaje carora scriitoarea le dedica ceva mai multa atentie sunt Harriet Peel, tatal si sora mai mare a personajului principal ma fac sa cred ca sunt personaje desprinse sau cladite dupa realitatea vietii scriitoarei. Este evident din roman ca Jules Stanbridge vrea sa fie o Jane Austen moderna, insa Jane Austen nu a fost niciodata prevedibila si ramane atat de citita si in prezent pentru talentul in a ilustra situatii si stari de spirit. Povestea si personajele sunt superficiale iar schimbarile de situatie nu sunt justificate in nici un fel. Harriet Peel, descrisa si vazuta de toti ca o femeie neinteresanta, chiar uratica, fara talent si succes la locul de munca, dintr-o data devine centrul universului, patru barbati (dintre care unul fostul iubit care o parasise pentru o alta femeie mai frumoasa) alearga dupa ea mai ceva decat dupa Gisele Bundchen, o revista prestigioasa din Londra insista sa o angajeze pentru ca in final, in cateva zile, sa reuseasca, fara sa explice in ce mod si cu ce bani sa puna in picioare un bussiness propriu. Aceasta carte m-a dezamagit pentru ca nu mi-a permis sa vad cum apare acea scanteie intre personaje, sa inteleg ca lui ea ii place, ca ea este talentata si are potential, practic in fiecare moment mi-a fost spus ce ar trebui sa vad si sa cred. Am apreciat insa modul detaliat in care au fost evocate orasele Bath si Londra, chiar daca erau partinitoare si pline de stereotipuri, reflectau realitatea interioara a personajului Harriet. Tuturor ne plac finalurile fericite si fictiunea si cu totii vrem sa credem ca situatiile neplacute se pot schimba dar un final fericit atat de brusc si inexplicabil insulta inteligenta cititorilor. Nu recomand aceasta carte si tot ceea ce am spus mai sus este motiv suficient sa nu o fac, dar faptul ca aceasta carte are 343 de pagini ma constrange sa va sfatuiesc sa va folositi mai bine timpul. Sunteti la fel de liberi sa o cititi si sa ne confruntam ideile si parerile pe aceasta tema.


ITALIANO

Salve cari lettori,
Oggi vi voglio parlare di un libro, uno dei pochi libri nella mia vita che ho faticato leggere. Il titolo originale è “A date in your diary” e la scrittrice si chiama Jules Stanbridge, ma io ho letto il libro in italiano con il titolo di “Appuntamento con l’amore”. Non mi è stato difficile leggere questo libro perché era troppo complicato o impegnativo, al contrario, doveva essere una lettura facile, di cui ne avevo tanto bisogno dopo gli ultimi libri letti, libri molto pesanti e impegnativi soprattutto per via degli argomenti trattati. Così ho pensato, un romanzo rosa è esattamente quello che mi serve per far riposare i miei occhi e la mia mente, ma non potevo fare una scelta più sbagliata! Non la tipologia del romanzo mi fa fare queste considerazioni, ho letto molti romanzi rosa nella mia vita, io stessa ho scritto un paio di romanzi rosa quando ero adolescente e, in generale, mi piacciono tali letture perché sono scorrevoli, divertenti, hanno sempre la capacità di farti ridere e sognare a occhi aperti, ma nessuna di queste caratteristiche si applica a questo libro. La narrazione non è coerente, i personaggi sono brevemente descritti, i dialoghi sono brevi, non permettono di capire i personaggi e non fanno ridere e se un blog con post simili a quelli descritti nel romanzo dovesse suscitare l'interesse di tutta la comunità, dopo solo un paio di tentativi, questo è un insulto al mondo del blogging. Per un libro il cui principale argomento è l'amore nell'era dell'Internet, gli incontri con uomini trovati su Internet sono descritti brevemente, devo dire però che i nomi assegnati a questi uomini sono abbastanza divertenti e deliziosi. Il fatto che gli unici personaggi che l'autrice descrive con una certa attenzione sono Harriet Peel, il padre e la sorella della protagonista, mi fanno credere che siano personaggi disegnati o costruiti dopo la realtà della vita della scrittrice. E' evidente dal romanzo che Jules Stanbridge vuole essere una moderna Jane Austen, però Jane Austen non è mai stata prevedibile e i suoi libri sono popolari anche al giorno d'oggi grazie al suo talento nell'illustrare situazioni e stati d'animo. La storia e i personaggi sono superficiali e i cambiamenti di situazione non sono giustificati in alcun modo. Harriet Peel, descritta e vista da tutti come una donna poco interessante, anche bruttina, priva di talento e di successo sul posto di lavoro, diventa improvvisamente il centro dell'universo, quattro uomini (di cui un ex fidanzato che l'ha lasciata per un'altra donna più bella ) le corrono dietro manco fosse Gisele Bundchen, una rivista prestigiosa di Londra insiste nell'assumerla e alla fine, in un paio di giorni, senza spiegare come, e con quali soldi, mette in piedi un bussiness proprio. Questo libro mi ha deluso perché non mi ha permesso di vedere nascere la scintilla tra i personaggi, di capire che a lui, lei piace, che lei è di talento e ha potenziale, quasi ogni volta che mi è stato detto quello che dovevo vedere e credere. Ma ho apprezzato il modo dettagliato in cui sono state evocate le città Bath e Londra, anche se la descrizione era di parte e piena di stereotipi, riflettevano la realtà interiore del personaggio Harriet. Noi tutti amiamo il lieto fine e la finzione e tutti noi vogliamo credere che le situazioni spiacevoli possono cambiare, ma un lieto fine così improvviso e inspiegabile è un insulto all'intelligenza dei lettori. Non consiglio questo libro e tutto quello che ho detto sopra è una ragione sufficiente per non farlo, ma il fatto che questo libro ha 343 pagine mi costringe a consigliare di utilizzare meglio il tempo che si ha a disposizione. Siete egualmente liberi di leggerlo e nel caso, confrontarsi le idee e le opinioni sul tema.



ENGLISH

Hello dear readers,

Today I want to talk about a book, one of the few books in my life that I struggled to read. The original title is "A date in your diary" and the writer is called Jules Stanbridge, but I've read the book in Italian with the title of “Appuntamento con l’amore”. It was not hard to read this book because it was too complicated or challenging, on the contrary, it had to be an easy reading, that I needed very much after the latest books I've read, very difficult and challenging books mainly because of the topics covered. So I thought, a romance novel is exactly what I need to rest my eyes and my mind, but I could not make a worse choice! Not the type of the novel makes me do these considerations, I have read many romance novels in my life, I myself have written a couple of romance novels when I was a teenager and, in general, I like these readings because they are flowing, funny, always have a way to make you laugh and dream with open eyes, but none of these characteristics applies to this book. The narrative is not consistent, the characters are briefly described, the dialogues are short, do not allow to understand the characters and do not make laugh and if a blog with similar posts to those described in the novel were to arouse the interest of the whole community, after only a couple of attempts, that would be an insult to the entire world of blogging. For a book whose main theme is love in the age of the Internet, the dates with men found on the Internet are described briefly, I have to say though that the names given to these men are quite funny and delightful. The fact that the only characters that the author describes with some care are Harriet Peel, the father and the sister of the protagonist, make me believe that they are characters designed or constructed after the reality of the writer's life. It's clear from the novel Jules Stanbridge wants to be a modern Jane Austen, however, Jane Austen has never been predictable and her books are also popular nowadays thanks to her talent in illustrating situations and moods. The story and the characters are superficial and the changes in circumstances are not justified in any way. Harriet Peel, described and seen by all as a very little interesting woman, even ugly, devoid of talent and success in the workplace, suddenly becomes the center of the universe, four men (including a former boyfriend who left her for another woman,more beautiful) are competing for her as if she was Gisele Bundcken, a prestigious journal in London insists in hiring her and eventually, in a couple of days, without explaining how, and with what money, she sets up her own bussiness. This book disappointed me because it did not allowed me to see the birth of the spark between the characters, to understand that he loves her and that she is talented and has the potential, almost every time I was told what I had to see and believe. But I appreciated the detailed way in which the cities cities Bath and London were evoked, although the description was biased and full of stereotypes, it reflected the inner reality of Harriet's character. We all love happy endings and fiction, and we all want to believe that the unpleasant situations can change, but a happy ending so sudden and inexplicable is an insult to the intelligence of the readers. I do not recommend this book and all I have said above is sufficient reason not to, but the fact that this book has 343 pages compels me to advise you to make better use of the time that you have available. You are equally free to read it and to confront ideas and opinions on the topic. 


Recommended post

Solo Cose Belle ottobre 2024 parte 1 / Only Beautiful Things October 2024 part 1

ITALIANO   Ciao carissimi amici,  Finalmente riesco a scrivere il post in merito alle cose belle che ho vissuto durante il mese corrente e s...